Există cinci variante ale dietei ketogenice care au fost publicate în literatura medicală ca tratamente eficiente ȋn cazul epilepsiilor rezistente la medicaţie.
Dieta ketogenică originală, cunoscută sub numele de dieta ketogenică clasică, a fost proiectată în 1923 de Dr. Russell Wilder la Clinica Mayo pentru tratamentul epilepsiei. Toate dietele ketogenice sunt o variație a dieta ketogenice clasice, care este şi cea mai strictă, având ȋn vedere raportul macronutrienţilor dintre grăsimi și proteine plus carbohidrați.
Dieta ketogenică clasică are un raport de 4: 1, ceea ce înseamnă că există patru părți de grăsime pentru fiecare parte de proteine plus carbohidrați. Deoarece grăsimea are un conținut caloric mai mare față de proteine și carbohidrați (grăsimea are 9 calorii pe gram, în timp ce atât proteinele, cât și carbohidrații au doar 4 calorii pe gram), 90% din calorii provin din grăsimi într-o dietă ketogenică clasică, în timp ce 6% provin din proteine, iar 4% provin din carbohidrați.
Principala diferență între cele cinci tipuri de diete ketogenice este acest raport de macronutrienți.
Toate dietele ketogenice sunt bogate în grăsimi, adecvate în proteine și sărace în carbohidrați. Această combinație schimbă modul în care energia este utilizată în organism, transformând grăsimile în acizi grași și cetone în ficat. Atunci când există un nivel crescut de cetone în sânge, avem ȋn vedere o stare de cetoză cu beneficii terapeutice pentru pacienţii diagnosticaţi cu epilepsie rezistentă la medicaţie.
Pe lângă raportul de macronutrienți, frecvența consumului poate influența cetoza. Mai precis, o practică numită postul intermitent, care reduce perioada de timp pe care o persoană o mănâncă pe parcursul zilei, poate ajuta la obținerea și susținerea cetozei. Când fereastra de mâncare este scurtată, corpul este forțat să acceseze energia din propriile depozite de grăsime, mai degrabă decât caloriile direct din dietă.
Mai jos sunt prezentate variantele dietei ketogenice:
Dieta ketogenică clasică
O dietă individualizată și structurată care oferă planuri specifice de masă. Alimentele sunt cântărite, iar mesele ar trebui consumate în întregime pentru cele mai bune rezultate.
Dieta ketogenică modificată
Această variantă de dietă poate fi utilă la începerea dietei sau la reducerea raportului de macronutrienţi, pe un termen mai lung.
Dieta Atkins modificată
Această variantă de dietă limitează cantitatea de carbohidrați ȋn timp ce încurajează grăsimile și nu limitează proteinele. Carbohidrații trebuie însoțiți de grăsime atunci când sunt consumați.
Dieta cu ulei MCT
Este o dietă individualizată și structurată care conține trigliceride cu lanț mediu foarte cetogen (MCT) şi care permite mai mulţi carbohidrați și mai multe proteine decât dieta ketogenică clasică.
Dieta cu indice glicemic redus
Este o dietă individualizată și mai puţin structurată care folosește indicele glicemic al alimentelor şi care pune accent pe carbohidrații complecși. Nu este destinată să promoveze cetoza.
Raportul macronutrienţilor ȋn dieta ketogenică; Procentul din caloriile totale
| Raportul macronutrienţilor | Grăsimi | Proteine | Carbohidraţi |
|---|---|---|---|
|
Dieta ketogenică clasică (4:1) |
90% |
6% |
4% |
|
Dieta ketogenică modificată (3:1) |
87% |
10% |
3% |
|
Dieta ketogenică modificată (2:1) |
82% |
12% |
6% |
|
Dieta ketogenică modificată (1:1) |
70% |
15% |
15% |
|
Dieta cu ulei MCT (1.9:1) |
* 50% / 21% |
19% |
10% |
|
Dieta cu indice glicemic redus (2:3) |
60% |
28% |
12% |
|
Dieta Atkins modificată (0.8:1) |
65% |
29-32% |
3-6% |
* 50% MCT / 21% LCT : MCT (triglyceride cu lanţ mediu), LCT (triglyceride cu lanţ lung)